Aflata la capatul de nord al Golfului Biscaia. mica stramtoare dintre prelungirea tarmului, Pointe du Raz, si o insula formata dintr-o multime de stanci, Ile de Sein, reprezinta un adevarat test de pilotaj pentru oricine nu doreste sa ocoleasaca insula prin larg, un ocol de aproximativ 30 de mile.
Cele trei elemente care se intalnesc aici sunt valurile de vant, hula si curentul de maree care poate atinge 6-7 noduri. Curentii merg de la nord la sud si invers de doua ori pe zi, odata cu fluxul si refluxul. Furtunile din golf cat si cele din largul oceanului imping spre tarm valuri de hula ce pot atinge cativa metrii inaltime. Valurile provocate de vant se deplaseaza in aceasi directie cu miscarea aerului si pot atinge inaltimi la fel de mari, poate chir mai mari decat cele de hula.
Toate aceste trei elemente se compun vectorial si rezultatul poate fi catastrofal daca nimeresti acolo in momentul nepotrivit.
Pentru data de 8 mai, datele se prezinta astfel:
Se poate vedea pentru aria din jurul zonei Pointe du Raz un vant de 20-30 de noduri cu rafale de pana la 45 de noduri, vant ce ridica valuri de 1-2.3 metri si valuri de hula din SW-WSW de pana la 6 metri. Valul rezultant variaza in cursul zilei de la 3 metrii la 5-6 metrii.
Ziua aleasa este o zi in care in nici un caz nu ai ce cauta prin stramtoare.
Exact in stramtoare, lucrurile ar arata cam asa la ora 15 UTC:
Intamplarea face ca ziua de 8 mai sa fie o zi deosebita de furtunoasa, cu rafale de 50 de noduri in Biscaia.
La cele de mai sus trebuie adaugat curentul de maree pentru data de 8 mai, astfel:
- 00.59 UTC, de la sud la nord, 4.11 noduri;
- 06.59 UTC, de la nord la sud, 3.29 noduri;
- 13.18 UTC, de la sud la nord, 4.11 noduri;
- 19.18 UTC, de la nord la sud, 3.29 noduri;
Toata teoria de pana acum are un singur scop, sa calculezi ora la care ajungi in stramtoare astfel incat sa prinzi apa stationara, "slack" in engleza, pentru a nu fi prins in momentul in care curentul este impotriva valurilor ci sa ai de partea ta atat valul cat si curentul ca directie si in nici un caz sa fie situatia din 8 mai 2019. Acest moment, de mare stationara, este 1h inainte de High Water la Brest sau 05 45 dupa High Water la Brest cand ai o mare linistita de aproximativ o jumatate de ora.
Am trecut pe acolo de patru ori, de fiecare data in alte conditii.
Prima data am ajuns acolo pe 19 august 2016 dupa ce am trecut Biscaia venind de la La Coruna si cand am crezut ca imi las oasele pe acolo, la picioarele statuii de pe mal, sugestiv numita Notre-Dame-des-Naufrages.
Noaptea am fost prins de trecerea unui front cu vant de pana la 35 de noduri din SW si nu stiam nici pe departe din ce stiu astazi legat de "wind against tide".
Dimineata, pe la ora unsprezece, am fost prins intre curentul din nord care imi venea din fata si valurile de 1.5-2 metrii care imi veneau din spate. Apa fierbea, nu exista o directie a valurilor, paraca veneau din toate partile, barca dand benzi de 40, poate 50 de grade.
A fost singura data in cei 12 ani de cand o am pe Batrana Doamna cand apa a trecut peste hard top. Totul a durat cam o jumatate de ora, timp in care a trebuit sa si raportez prin radio de unde venim, pavilionul, cati suntem la bord si sa si spun in alfabetul fonetic numele barcii, Droppelmina.
Cand lucrurile s-au mai linistit, am facut o poza Farului de la Vieille:
A doua oara am trecut de la nord la sud pe 21 iunie 2018 pe la ora cinci dupa-amiaza.
Cu un val de un metru din pupa, cu curentul pe sfarsite din aceeasi directie, am trecut fara emotii, asa de relaxat ca nici macar farul nu l-am mai pozat.
A treia oara am trecut pe acolo de la sud la nord, pe 9 septembrie 2018 pe la pranz, pe un calm plat, cu niciun val produs de vant, doar un usor val de hula din nord de 0.3-0.5 metrii.
Am calculat sa ajung la "slack" dar cand am vazut conditiile mi-am zis ca pot sa trec linistit cu curentul de 4 nodori care imi venea din pupa. Insa cum am trecut de far si baliza cardinala de vest La Plate acel val de hula era impins inapoi cu forta de curent facand barca sa danseze un adevarat rock-and-roll, nu insa ca cel de la prima trecere. Recunosc ca am fost putin uimit, am redus motorul si am dansat si eu cu Batrana Doamna cateva minute dupa care am facut poza de rigoare.
Valurile care se vad in poza sunt cele ridicate de curent impotriva valurilor de hula.
A patra oara am trecut pe 18 aprilie 2019 pe la ora patru. Am mers cu vele si motorul la turatie redusa, cu 2-3 noduri, asteptand ora 16.35 cand curentul ar fi trebuit sa fie nul si sa trecem contra unor valuri cam de un metru ce ne venea cam de la ora doua tribord. Cu noi mai batea pasul pe loc un velier cu doua catarge asteptand si el ora potrivita numai ca cu aproximativ 40 de minute a accelerat catre stramtoare si noi l-am urmat. Trecerea a fost perfecta, fara nicio zdruncinatura si cand curentul s-a inversat, contra valurilor, noi eram deja departe. Am inteles ce fac francezii imediat amintindu-mi ca in Scotia citisim si aplicasem metoda de a intra intr-un astfel de loc cu curentul potrivnic din prova cu putin timp inainte de "slack" pentru a castiga timp si a te indeparta cat mai repede de apele involburate.
Si ultima poza a farului si balizei cardinale, poate chiar ultima, penru ca nu cred sa mai trec pe acolo.
Ioan Cobzarenco
留言