Pentru a te implica intr-un proiect de mare anvergura este necesara o buna si indelungata experienta. Dupa ce eu am inconjurat pamantul de doua ori si Catalina o data ,am avut indrazneala sa ma gandesc la un proiect de navigatie mai complex, mult mai dificil si mai elaborat. Ideea refacerii traseului corabiei Speranta din romanul “Toate panzele sus” al scriitorului Radu Tudoran s-a nascut undeva in oceanul Indian cand impreuna cu Catalina ne intorceam acasa din a doua calatorie in jurul lumii.
Pentru a transforma un vis, o fictiune in realitate intr-o zona foarte dificila de navigatie, rau famata, cu furtuni violente, curenti puternici, fragmentata tectonic, cu zone inca neexplorate si cu harti incorecte este nevoie de implicare si determinare. Nu poti fi iresponsabil, mai ales cand ambarcatiunea ta are doar 10 metri. Am o mare incredere in velierul Phoenix greu incercat in furtunile prinse de-a lungul anilor pe marile si oceanele lumii precum si in cele 3 uragane pe care le-am infruntat impreuna in insula Saint Martin din Arhipelagul Insulelor Caraibe. Am avut incredere ca pot duce la bun sfarsit acest proiect. A urmat o perioada de calcule, planificari ale traseului, liste cu echipament si alimente necesare plus luni de munca la ambarcatiune ca sa o intarim, sa o adaptam la conditiile grele de navigatie din zonele reci din Tara de Foc.
Proiectul s-a numit: “Cu toate panzele sus pe urmele Sperantei”. Eu si Catalina am plecat din Sulina urmand traseul corabiei Speranta. Principalele obiective ale proiectului au fost: navigatia pana in Tara de Foc si dublarea Capului Horn. Traseul nostru comun cu cel al corabiei Speranta a cuprins: traversarea Marii Negre, Stramtoarea Bosfor, Istanbul, traversarea Marii Mediterane si intrarea in Marea Rosie prin Canalul Suez. Ne-am reintors in Marea Mediterana si am navigat pana in Marsilia, Franta. Am navigat in continuare pana in stramtoarea Gibraltar si am iesit in oceanul Atlantic. Am navigat pana in Brazilia, regiunea Pernambuco, orasul Recife. Am navigat ulterior de-a lungul coastei Americii de Sud si ne-am oprit in Uruguay, in orasul Montevideo. Am pornit mai departe spre Argentina si ne-am oprit in Buenos Aires. Calatoria nu a fost lipsita de evenimente neprevazute. S-a stricat carma in mijlocul oceanului Atlantic, s-a rupt randa undeva, in Atlantic. Au fost luni in care am reparat velierul prin santiere diverse.
Una dintre cele mai interesante experiente am trait-o in sudul Americii de Sud, in Tara de Foc. Am navigat in Patagonia prin Stramtoarea Magellan, Canalul Beagle, ne-am strecurat printre numeroase canale si ne-am adapostit in canalete (mici golfuri). Am vizitat orasele Ushuaia in Argentina dar si Punta Arenas si Puerto Williams in Chile. Am trait experiente placute, am vizitat locuri deosebite, am venit in contact cu oameni prietenosi, am cunoscut alte culturi si obiceiuri.
Pe anumite portiuni am fost insotiti de prieteni care au vrut sa participle la aceasta aventura. Cu Speranta in suflet si in proiect, pe 26 ianuarie 2016, am ajuns la Capul Horn. Am fost primul echipaj romanesc si primul velier care a ajuns in acest loc indepartat. Velierul Phoenix si echipajul au strabatut pe urmele Sperantei 47800 mile marine.
Pe 15 august sosim la Sulina. Vom incheia astfel proiectul “ Cu Toate Panzele Sus pe Urmele Sperantei”.
Catalina & Marius Albu