Povestea de mai jos vine in completarea celor spuse la seminarul sustinut de Jimmy Cornell la Bucuresti la sfarsitul lui septembrie. Atunci am avut ocazia să spun în cîteva cuvinte "de ce Scoția?", acum doresc sa o fac mult mai pe larg, incercand sa raspund la aceeasi intrebare.
Firth of Clyde este una dintre cele mai atractive destinații de navigație cu vele din lume, investitițile din ultimi ani în infrastructura marină facând posibilă vizitarea cu barca a vestigiilor istorice și a zonelor cu natura înca neatinsă de mass-tourism.
Firth of Clyde este un golf adânc format prin deplasarea ghețarilor în era glaciară și în care se varsă, printr-un estuar, râul Clyde după ce străbate orasul Glasgow. Aici se face sailing tot anul, la adăpost de vânturile din Atlanticul de Nord iar mareele si curenții de maree sunt relativ mici. Sunt foarte multe marine care ofera o buna protecție și unde poți apela la toată gama de servicii de reparații și mentenanță. Tot aici se afal și cea mai mare marină din Scotia, Marina Largs.
Am pornit la prânz către Portul Bannatyne pe Insula Bute, aflat la doar 10 mile distanță. Intrasem în febra plecării, trebuia sa părăsesc urgent marina, simțeam că stătusem prea mult la mal și trebuia să simt din nou miscarea bărcii, foșnetul velelor și să privesc țărmul dinspre larg. Port Bannatyne este un sat mic și liniștit care beneficiază de o marină, două pub-uri și oficiu poștal. Se află la 30 de minute cu autobuzul de Rothesay, cel mai important oraș de pe Insula Bute. Fusesem acolo cu o lună în urmă când am descoperit o așezare înfloritoare, o atracție turistică importantă și locul de plecare în explorarea insului. Atunci am făcut o acostare într-o marină minusculă, sa-i spunem dificila, din cauza unui vânt și a unui curent care nu acționau așa cum mi-ar fi fost mie de folos. După ce am folosit bow-thrust-ul la greu prietenul cu care eram pe barca a profitat de de cei 1.90 metri inaltime si a reusit să sară pe mal. Domnul de la marină a tțnut sa puncteze ironic că nu a fost ușor să ajungem la mal. La plecare am cerut prin radio să fie ridicat podul mobil aflat cam la 20-25 de metri de barca, ca sa putem iesi. "Daca esti asa de amabil sa privesti intr-acolo o sa vezi ca podul este ridicat" a venit raspunsul din turnul de control. Insula Bute dă numele celei de a doua regiuni administrative, ca marime, din Scotia, Argyle and Bute (in Scottish Gaelic Earra-Ghàidheal agus Bòd pentru cunoscători) și este frecventată de cei care iubesc natura, sporturile nautice, biciclitul sau birdwatching-ul. Am legat barca la pontonul pentru vizitatori și am coborât să mă rasfăț cu un ale inainte de a ma retrage in cabina pupa pentru o bine-meritata odihna dupa o zi lunga de navigatie în care am parcurs10 mile. A doua zi ploua mărunt și nu am putut ridica drona pentru o poza-două așa că am făcut o plimbare pe faleza satului după care am pornit spre nord, pe canalul ce desparte insula de țărm. Mai fusesem pe acest canal și îmi plăcuse foarte mult chiar dacă are o porțiune foarte îngustă, stâncoasă, cu adâncimea de 4 metri, însă bine balizată. Canalul se cheama East Kyle of Bute, pe partea cealaltă a insulei numindu-se West Kyle of Bute. Pe maluri, teren de golf, case pitorești și ici-colo câte o biserică. Am mers cu motorul, vântul fiind undeva la 10 noduri și ar fi trebuit să merg în volte pe o laățime de jumătate de milă.
Odată intrat pe canalul din vestul insulei am putut să ridic velele, mă rog, să le desfășor, genovezul de pe Furlex și randa din catarg. Înaintam cu 3 noduri, fără valuri, printre malurile verzi si evident, pe o ploaie măruntă. Spre capătul canaluilui am cuplat wind vane-ul, în traducere "paletă de vânt". Este un dispozitiv nou la bord, l-am montat cu o lună înainte in Marina Troon și nu ratez nicio ocazie sa îl folosesc. Modelul ales a fost Hydrovane, poate cel mai performant de pe piață, cu o lungă listă de referință. În două vorbe, este vorba despre o paletă din pânză așezată paralel cu vântul, reglabilă ca unghi, și orice deviere spre stanga sau dreapta face să o incline, inclinare transmisa printr-un angrenaj la un safran independent. În acest mod se corectează direcția bărcii astfel încât paleta să rămână tot timpul paralelă cu vântul. Este un soi de pilot automat care ține unghiul față de vânt setat. Avantajul este că nu consumă energie electrică și iți oferă și o cărmă de rezervă, just in case.
După câteva ore de relaxare dupa navigatia din ziua trecută, am intrat în Loch Ranza, aflat pe Insula Arran, unde se află ruinele unui castel cu același nume, unul din cele peste 2.000 de castele construite în ultimi 900 de ani.
Cu exceptia unui dig unde acosteaza ferry-ul ce face legatura cu Peninsula Kyntire, la Crossaig, nu exista alt loc unde sa legi barca la mal asa ca am hotarat sa imi petrec noapte legat la o baliza. Chiar era sa ma prinda noaptea incercand sa prind una, abia a patra oara am reusit. Tehnica cand esti singur la bord, in vorbe, este simpla: faci un lasou foarte larg, cu un nod fix, nu ca de spanzuratoare, te apropii de baliza si cand ajunge intr-unul din borduri, in dreptul cockpitului, arunci lasoul peste baliza si el se prinde de lantul balizei dupa care o aduci in prova. Legi o saula, un lant, cei nevoie dupa cum zice prognoza vremii, dupa care desfaci nodul lasoului si recuperezi saula. Ultima data facusem asta cu vreo doua luni in urma pe partea estica a insulei, la Lamlash, cand mi-a iesit din prima.
Seara a fost cu program de cabană: gândit, gătit, citit, văzut un film de pe CD la teveu si iară gândit până am adormit. La ce m-am gândit? Din Firth of Clyde, unde mă aflam, aveam două opțiuni pentru a trece de Peninsula Kyntire înspre Sound of Jura si de acolo, spre nord, la Oban. Prima variantă, cam de o sută de mile, însemna să dublez capul Mull of Kyntire și să fac față curenților de maree foarte violenți atât in drepul capului cât si la ieșirea din Sound of Jura A doua variantă ar fi însemnat să trec prin Canalul Crinan, scurtând drumul la jumătate, adică la 50 de mile și să înfrunt curenții doar la ieșirea din sound. Concluzia a fost să o iau un pic către canal, la Marina Portavadie ca să pot cugeta doua-trei zile, cât va ține furtuna adusă de un câmp de joasă presiune ce se apropia de coastele scoțiene. Am pornit cu noaptea în cap pentru că vântul începuse deja să se întețească, în jur de 20 de noduri, și nu se prevestea nimic bun. Să fi rămas la baliză ar fi fost incomfortabil, vântul era din NW si ar fi împins toata hulă în loch plus că epuizasem activitățle la bord seara trecută (e drept, nu si whiskey-ul Ardbeg cu aromă de petrol). A trebuit să parcurg cele 10 mile spre nord cu motorul și vântul prova-babord, între două foi ca de plumb: marea și cerul. Intrarea în marină este destul de îngustă, aproximativ 15 metri, și a trebuit să iau în calcul deriva de vânt ca să nu fiu împins spre capul digului. Vântu depașea adesea 25 de noduri și mi-am pregătit bordul tribord cu baloane pentru acostarea la ponton. Marina este construită intr-un fel de buzunar destul de îngust, lat cam de o sută de metri, care a fost folosit pentru activități industriale în trecut. Aici s-a dezvoltat un centru Spa, cazare în vile luxoase, există două restaurante și se organizează conferințe ăi evenimente. Până să aflu toate acestea a trebuit sa leg mai întâi barca la mal. Vantul era mai slab în interiorul marinei, poate 15 noduri, dar era ăi rotit din cauza reliefului. Când am vrut să apropii tribordul de ponton, nu a fost să fie! Vântul a împins barca de la ponton, noroc cu un scoțian de treabă care a sărit de pe barca lui, a luat o saula de la barca mea și am rezolvat acostarea. Am folosit mai multe saule pentru a asigura barca la ponton. Peste noapte vântul a suflat cu rafale de până la 35 de noduri din tribord și asta în marina bine protejată.
Am ramas aici două nopți, cu program de Spa, mi-am făcut prieteni româniă veniți aici să câstige poate o paine mai alba decat acasa. La masa am mai fost servit de o doamna din Polonia care venise in Scotia cu copilul. De la fereastra piscinei acoperite am văzut bărci înaintând cu greu și intrând în marină pe un vânt și o mare dezlănțuită.
Tot in Firth of Clyde nu este neobisnuit sa vezi foci sau morse incalzindu-se la soare:
