Scriitorul şi marea

Marea este creatoarea vieţii pe pământ. Iar noi suntem copiii mării chiar în mai mare măsură decât ai pământului, în artere inima şi acum păstrează ritmul talazurilor din care ne-am născut, şi până şi lacrimile au gustul valurilor. În faţa mării oricare dintre noi se transfigurează. Ritmul valurilor ne sună în urechi ca un tempo fascinant, orizontul ademenitor ne transformă în eroi ai nemărginirii, imaginaţia explodează, infinitul ne cheamă, se naşte în noi chemarea altor şi altor tărâmuri, capriciile ei ne dau măsura puterilor noastre.

Pe scurt, marea naşte în noi poeţi, navigatori, temerari, iar pe cei plecaţi pe mare marea, ca o mamă adevărată, îi învaţă, îi pune la încercări, îi transformă, făcând din ei fie stânci minunat şlefuite, fie nisip. Marea ne-a hrănit şi trupul şi închipuirea dintru începuturi.

Iar mitologia mării s-a născut atunci când primul narator adevărat s-a întâlnit cu marea sau când marea l-a întâlnit pe primul narator. Ulise, cel dintâi erou al mării despre care ştim, n-ar fi existat fără Homer, iar fără Ulise Homer ar fi însemnat o existenţă anonimă, ca şi cum n-ar fi existat deloc. Deci Odiseea, de la Odiseus, celălalt nume al lui Ulise, a fost actul de naştere al primului poet al mării şi al eroului său. Aşa se face că orice aventuroasă călătorie pe mare e o ODISEE, iar orice mare aventurier al mării e un ULISE. De la această primă întâlnire iniţiatică de acum probabil mai bine de trei mii de ani scriitorul şi marea s-au întâlnit tot mai des, s-au stimulat reciproc, iar literatura mării a hrănit generaţii după generaţii, trezind în noi dorul aventurii, al nemărginirii.

Putem spune că pe ţărmul mării s-au născut unii marinari, alţii scriitori. Ne putem uşor închipui că Homer a fost mai întâi marinar pe corăbiile care brăzdau Marea Egee între o insulă şi alta, plecau dimineaţa de la mal şi seara acostau la un alt mal, după o lungă călătorie pentru vremea aceea de câteva zeci de leghe. Pe atunci, chiar mai mult decât acum, orice călătorie pe mare era o imensă aventură încât se spunea că oamenii erau de trei feluri: vii, morţi şi cei plecaţi pe mare, aflaţi la cumpăna existenţei. Iar unii dintre cei plecaţi pe mare au fost înviaţi de scriitori. Refăcând o biografie imaginară, îl vedem pe Homer trăgând la mal după ce şi-a pierdut vederea, răpită de strălucirea apei şi încercările prin care a trecut, şi rătăcind pe ţărmuri mistuit de dorul mării, pentru ca, într-un moment de inspiraţie, să-l închipuie pe Ulise care i-a continuat imaginar aventurile prin talazuri la care el nu mai putea participa decât cu închipuirea.

Făcând o paralelă peste multe veacuri, aşa s-a născut căpitanul Anton Lupan, din TOATE PÂNZELE SUS, din fascinaţia lui Radu Tudoran pentru marea pe care n-a putut să navige după dorinţa lui. Fără intenţia de a ieşi eu în relief, trebuie să amintesc că cel mai explicit Radu Tudoran şi-a exprimat aces vis şi frustrările sale în dedicaţia pe care mi-a scris-o pe coperta cărţii sale UN PORT LA RĂSĂRIT: ,, Prietenului şi urmaşului meu într-un navigaţie, Alfred Neagu, mai norocos decât mine - CU URAREA SĂ AJUNGĂ ÎN LOCURILE UNDE EU N-AM PUTUT AJUNGE''. La fel ca şi Homer, Radu Tudoran a trăit aventura mării cu imaginaţia şi a aprins şi imaginaţia miilor şi miilor de cititori mai mici şi mai mari ai săi.

Dar poate nimeni nu poate concura cu Jules Verne, cel mai mare aventurier al mării fără să se fi ridicat de la masa de scris, cel care din vârful penei de gâscă muiată în călimara cu cerneală năştea talazuri, insule necunoscute, piraţi, căpitani la 15 ani, submarinul Nautilus şi pe comandantul Nemo. În barca lui Joshua Slocum, cel dintâi despre care se ştie că a dat ocol lumii de unul singur cu Spray era şi o carte a lui Jules Verne. Şi în lunga sa călătorie solitară cartea şi scriitorul ei i-a fost prieten: ,, Cărțile mi-au fost întotdeauna tovarăși credincioși chiar dacă alții m-au mai părăsit.'' Am putea umple paginile unei întregi enciclopedii cu numele scritorilor şi titlurile cărţilor dedicate mării, descoperind că unii marinari au ajuns scriitori - cei mai celebri fiind Jack London, Joseph Conrad - alţii scriitori au apucat calea mării, în fruntea lor fiind Hemingway.

Pe Jimmy Cornell, unul dintre eroii mei din lumea apelor, nu ştiu în ce categorie să-l încadrez scriitor marinar sau marinar scriitor, sau şi una şi alta - aşa că îl las pe invitatul Clubului Blue Water să mărturisească singur şi să ne spună: Cine primează în intimitate sa: marinarul sau scriitorul, şi care scriitori i-au dezlegat barca de la mal. Pe Jimmy Cornell îl puteți întalni la unul din cele două evenimente organizate de Blue Water Club la București, Crowne Plaza in zilele de 04 si 05 octombrie 2019, unde va susține două seminarii: impresii dintr-o viață plină de aventuri și un voiaj pe oceanele lumii cu opriri in cele mai atragatoare locuri.